joi, 10 martie 2011

Aurel Vlaicu împreună cu Constantin Silişteanu şi Giani Magnani
cei doi prieteni care
l-au urmarit cu automobilul pe şosea la ultimul său zbor
AUREL VLAICU LA CERNĂUŢI
Aurel Vlaicu în zbor deasupra Cernăuţilor
         Renumitul lingvist Sextil Puşcariu prin activitatea sa în Bucovina a scris una din cele mai luminoase pagini în cronica zbuciumată a meleagului nostru. Este foarte puţin cunoscut faptul, că zborul primului aviator român deasupra Cernăuţilor se datorează lui S. Puşcariu, care in 1912, cunoscându-l personal pe ilustrul pioner al aviaticei româneşti Aurel Vlaicu, l-a chiemat în capitala Bucovinei ca să eczecute un zbor pentru a putea fi admirat de bucovineni. El a creat pe lângă Societatea pentru cultura şi literatura română din Bucovina un comitet de intelectuali, care s-au ocupat de organizarea acestui zbor. Astfel pe la mijlocul lui aprilie 1912 A. Vlaicu şi-a adus aeroplanul la Cernăuţi, iar la 21 aprilie în aclamaţia câtorva zeci de mii de oameni s-a ridicat în nouri sfidând vântul potrivnic, care căuta să-l împiedice în executarea zborului, după ce cu o zi înainte efectuase un strălucit zbor de probă. Peste o săptămână, la 28 aprilie, Vlaicu a efectuat al doilea zbor, precedat şi el în ajun de un altul de probă.
Aurel Vlaicu la bordul aeroplanului Vlaicu II
pe câmpul de la Cotroceni
Zborurile lui Aurel Vlaicu la Cernăuţi (patru la număr) au fost un eveniment sportiv de o deosebită importanţă culturală şi naţională. Prezentăm în continuare câteva documente de epocă, care se referă la acest eveniment important din istoria oraşului Cernăuţi în general şi pentru românii bucovineni în special.
Iată ce scria acelaş S. Puşcariu, care, fiind chiemat de urgenţă la Academia Română, atunci în 1912, a asistat numai la zborul de probă din 20 aprilie: „Îmi aduc aminte de cuvintele unui coleg neamţ, care venise să asiste şi el la acest zbor şi care, la Viena, mai avuse ocazia să vadă aeroplane. După ce Vlaicu se înălţă şi făcu câteva viraje elegante, el îmi zise: „De ridicat sa ridicat el, dar să-l vedem cum va coborâ!” Parcă în ciuda acestui sceptic, falnicul nostru zburător a aterizat la 10 metri de el”.
A. Vlaicu lângă aeroplanul proiectat şi construit de el
Despre zborul din 21 aprilie găsim date foarte interesante într-o scrisoare a lui Ion Nistor din 22 aprilie către acelaş S. Puşcariu: „Astăzi dimineaţă V-am depeşat reuşita zborului. Adaog la depeşă câteva note. Vremea era foarte rea. Vântul nu contenea de loc. Publicul devenise nerăbdător. Vlaicu era enervat şi nehotărât. . În fine, spre orele 6 s-a ridicat la îndemnul nostru. A zburat spre Ceahor. De jos se vedea ce luptă uriaşă ducea cu vântul. Zboară aeroplanul ca o barcă mânată de valuri când în sus când în jos. Cu mare greutate s-a întors şi a zburat contra vântului. Aterizarea a fost uşoară; a avut însă unicul cusur că nu s-a făcut pe câmpul hipodromului ci într-o grădină între Feldgasse şi şinele trenului. Aceasta a fost singura cauză din care zborul n-a reuşit deplin. Publicul a rămas mulţumit. Contele Meran (guvernatorul Bucovinei – nota D.O.) l-a felicitat pe aviator pentru curajul său.”
Facem precizarea că decolarea a avut loc de pe terenul hipodromului de atunci, care se afla pe locul unde peste ani avea să se deschidă chiar aeroportul din Cernăuţi, iar aterizarea s-a făcut într-o grădină din apropierea actualei străzi Karmeliuk şi calea ferată. Publicul, apreciat de ziare între 18 şi 30 de mii, se adunase în incinta hipodromului precum şi pe ridicăturile din imprejurimi.
Aurel Vlaicu la bordul aparatului Vlaicu I
Revista „Junimea Literară” din Cernăuţi relata cu entuziasm în legătură cu acest eveniment: „Neamul românesc din Bucovina a avut o frumoasă zi de sărbătoare, o zi de mângâiere şi întărire sufletescă... Au fost zborurile lui A. Vlaicu un eveniment sportiv de primă importanţă pentru Cernăuţi şi Bucovina.
S-a admirat genialitatea inventatorului care a construit un aparat superior din multe puncte de vedere tuturor aparatelor mai noi şi siguranţa aviatorului care cârmuieşte cu atâta destoinicie aparatul său... Pentru noi n-a zburat cine ştie ce aviator venit să-şi câştige nume şi bani, pentru noi a zburat un român, feciorul economului din Binţinţi lângă Orăştie, şi a zburat în faţa câtorva zeci de mii de oameni între care erau şi sute de acei care ne vorbesc de rău, care ne dispreţuiesc, care caută să dovedească altora, ba chiar şi unora dintre noi, că suntem un popor inferior, fără cultură, fără calităţile ce se cer unui neam ce aspiră către un viitor. În faţa acestora a zburat Vlaicu şi ridicându-se triumfător în aer a simbolizat ridicarea noastră, a însemnat învingerea noastră prin muncă şi răbdare.
Aeroplanul Vlaicu II pe câmpul de la Cotroceni
Din inima noastră a dispărut îndoiala, din mintea noastră s-au şters gândurile negre şi în locul lor s-a sălăşluit încrederea unui neam  care are o mare doză de vitalitate, care-i înzestrat cu strălucite calităţi care aşteaptă să fie trezite, îndrumate, sprijinite şi care desigur vor învinge, asigurând neamului nostru locul ce i se cuvine între neamurile lumii.                                                
Lacrimile de bucurie ce-au izvorât cu prisosinţă din ochii multor spectatori erau prinosul de dragoste şi recunoştinţă a românilor bucovineni pentru ceasurile de mândrie şi bucurie sufletească cu care ne-a dăruit acest distins fiu al neamului nostru glorios şi care ne este şi nădejdea viitorului nostru.”
Giani Magnani Aurel Vlaicu şi mecanicul Ciulu lângă aeroplanul Vlaicu II
Cât de semnificative sunt aceste cuvinte înflăcărate şi îndemnuri optimiste ale acestui cronicar, publicate cu aproape o sută de ani în urmă? Ele sunt foarte actuale şi azi pentru românii bucovineni, care pot dovedi calităţile şi valorile creatoare ale neamului nostru numai prin "muncă şi răbdare".
Nu putem să închieem aceste rânduri fără să nu lansăm ideia că i-ar sta bine unei străzi din apropierea aeroportului cernăuţean cu numele lui Aurel Vlaicu, numele aceluia care a purtat cu desăvârşită glorie faima primelor zboruri din lume cu avionul.
                                                                                          DRAGOŞ OLARU


Un comentariu:

  1. asa este; insasi cladirea aerogarii e facuta de un roman, constantin dragu. imi pare tare rau ca nu am avut timp sa o vad acum cand am fost

    RăspundețiȘtergere