duminică, 30 octombrie 2011

O vizită la redacția ”Bucovinei”
Redacțiile sunt brutăriile cotidiene ale spiritului, oferind elegant ”cafeaua cu lapte” a faptelor diverse, crimelor sentimentale, anunțurilor mortuare, camerelor mobiliate, aici se află pulsul comunicatelor cu un sfert de oră mai de vreme și tot aici își duce randez-vous-ul liric pueții banali și lipsiți de imaginație.
Redacția ”Bucovinei”, inevitabil e dotată cu birouri, telefon aglomerat, mașini de scris, în mod nenorocit cu abundente coșuri pentru manuscrise și în mod fericit cu dactilografe...
Pentru o prezentare a personalului de redacție acum înainte de a se plăti colaborările, e de la sine înțeles, că e riscant, deaceea vom apela la ochelarii roz iar despre dna de la caserie voi reveni imediat ce voi primi colaborarea...
Dul director Munteanu e făcut din cerneală și argint viu, veșnic jovial, totdeauna cu un nou roman (în momentul când scriu, cel mai recent e ”Ne caută pământul”) are pasiunea aparatelor de fotografiat și îi plac fotografiile pentru că sunt de genul femenin... Îmi permit o epigramă impusă nu de factura cărții, ci doar de titlul ei: ”Ne caută pământul”
                 Azi doarme cetățeanul
                 Ce își călea cuvântul
                 Căci a citit romanul
                 Și-l caută pământul...
Domnul Ilie Mandiuc e spaima redacției. Zărit de departe se anunță cu precauție de alarmă aeriană ”Atențiune, vine dul Mandiuc”. Într-o fracțiune de secundă toate ziarele dispar automat iar ultimele cad victime în mod sigur. Dumnealui e veșnic surâzător și veșnic are pregătite articolele de fond până la anmul 2000 după Hristos, oricând e dispus pentru orații meșteșugite și așteaptă resemnat ocaziile de provocare.
Dl Cristu e cel mai veritabil macedo-român, originar din București, totdeauna elegant duce o vie colaborare cu reporterii și este avizat direct oridecâte ori redacția primește vr-o vizită femenină (acest număr de ziar nu va cădea precis în mâna doamnei Cristu).
Dl Drumur în calitate de președinte al Cenaclului ”Bucovina Literară” și conducând revista ”Bucovina Literară” se lasă cunoscut după enorma geantă ce-o duce sub braț, nelipsându-se de ea nici când merge la baia comunală, nici atunci când stă sub duș. Geanta domnului Drumur e redacția, administrația, tipografia și depozitul ambulant al ”Bucovinei Literare”.
Dl prof. Cantemir e delicat, prezența domniei sale sună a mătase, a rochie, a Noblesse, când vorbește glasul prinde nuanță femenină, iar când se fac – apropo – bancuri decoltate dumnealui roșește ca o fată de-altădată (azi mai roșesc numai bărbații).
Dl profesor Dragoș Luța, redactorul paginii a doua, cunoaște toate limbile de pe glob, vorbește engleza ca un francez, franceza ca un londonez, italiana ca un olandez, iar spaniola ca un suedez. Dl Luța e un traducător fecund (aici se va roși dl Cantemir!) în momentul actual traduce în românește poeziile poetului D. Loghin din Suceava, iar ca moralist se ocupă cu educația morală și cetățenească la viermii de mătase (colaboratorii de la pagina a II-a).
Decâteori sună telefonul și auzi la celălalt capăt al firului un glas de domnișoară, anticipezi precis că întreabă de prietenul Buzneanu. El, foarte politicos, se scoală, oferă scaunul și întreabă manierat dacă n-o supără pe duduia fumul când vorbesc la telefon. Are pasiunea curățeniei și noutății, schimbând în fiecare zi locul birourilor din redacție. Econom în distribuirea sugativelor și pionezelor, le împarte cu proces verbal.
Dintre reporteri cel mai cunoscut e Ignătescu. Fața lui Ignătescu reprezintă fidel copia după buletinul stării civile din ultima săptămână sau lună, Dacă Ignătescu s-a îngrășat se înregistrează la biroul stării civile o aglomerare în nașteri, înmormântări și nunți (aranjate în ordinea tristeții) deoarece el ia parte activă la toate parastasele și botezurile din Cernăuți.
Dl Dragu, reporterul orașului Cernăuți, Rădăuți, Sadagura e de-o capacitate rară. Pleacă la Vijnița și scrie un reportaj despre Vatra-Dornei, dacă se află la Storojineț scrie despre Hotin totdeauna ultrainformat la fața locului. Uneori se întâlnește în redacție  amabil, servil și fericit poetul Bivolaru a cărei poezie este o lungă conversație cu Dumnezeu, lucru ce-l va conduce nevinivat în infern căci asemenea păcate sunt de neertat. Aurel Tudor face naveta între ”Bucovina” și ”Cronicar” datorită faptului că directorul ”Cronicarului” are două secretare. La fel de simpatic îl veți găsi pe bardul Clocușcean totdeauna cea din urmă din cauza elșanului sentimental de admirație a „frumosului”. Orele în care se pot afla alți scriitori, redactori și reporteri la ”Bucovina” coincid în mod fatal cu orele de lucru ale domnișoarei dactilografe, amintindu-mi că majoritatea mare (cum ar spune Mandiuc) sunt căsătoriți, voi trece peste acest capitol (mai ales că de două zile sunt și eu căsătorit, eroare umană...)
Redacția este arena de dispută a scriitorilor și ziariștilor, deopaerte stau ziariștii d-nii Mandiuc, Christu, Buzneanu, Ignătescu de cealaltă parte scriitorii d-nii Drumur, Cantemir, Luța (dul scriitor Munteanu le patronează pe amândouă), Tudor numai dnul Dragu stă pe scaun deoarece nevinovat e ca ziarist și mult puțin nevinovat e trecut ca scriitor. O mică rectificare se cere imperios la ”Bucovina”, dl Cantemir ar trebui să conducă ”pagina femeii”, dl Mandiuc pagina sportivă, dl Guga pagina literară, Ignătescu pagina bisericească, Aurel Tudor pagina săteanului, d-na Călin știri locale (totdeauna, ca orice femee, a fost bine informată) iar Dragu ar scrie cu multă competință și talent programul de radio. Cel mai informat dintre reporteri tot Ignătescu a cărui repere de orientare sunt restaurantele, dacă vrei să-l îndrumezi la Primărie îl anunți că se află lângă ”Național”, Poșta pe lângă ”Pescărus”, iar dacă vrei să-l întâlnești, te interesezi din ziar unde se dă vr-un banchet, vrun botez sau parastas. Toate informațiile sentimentale le poți avea de la administrație, unde se găsesc trei dudui la fel de simpatice care știu că d. Ștefănescu iubește pe d-na Ionescu și că d. Ionescu iubește pe soția dlui Ștefănescu și multe alte nimicuri la fel de importante.
Adunarea generală a scriitorilor și ziariștilor se face lunar atunci când se împart lefurile și colaborările și până în prezent nu s-a constatat încă nici-o absență.
O epocă a marcat și șezătorile prin spitale când în cazul bolnavilor ce nu puteau fi adormiți cu morfină, creocină sau cloroform se apela la conferințele dlui Mandiuc și la lecturile noastre, dar de multe ori sau produs și regretabile incidente cu pacienți ce n-au mai putut fi treziți.
În această redacție pulsează anticipat viața culturală și economică a Cernăuțului; fiecare rând, fiecare caracter de literă pornește din inimile și mâinele celor de mai sus amintiți, pe care îi întâlnești uneori până la două noaptea lângă rotative descifrând telegrame și împrumutând senini din viața lor căldură și entuziasm pentru paginile noi de a doua zi. Nimeni nu știe că în aceste pagini se macină uneori vieți, că uneori mulți cad de zațul tipografiilor și că lumina ce le-o oferă e scump plătită cu lumina ochilor ce se stinge cu fiecare noapte pe paginile de corectură și de nesomn.
Pentru sbuciumul lor am însemnat în aceste pagini câteva clipe mai vesle, pentru a pune un zâmbet pe frunțile și fețele lor brăzdate de muncă și sacrificiu.
                                                               Neculai Tăutu.
                                  (Din arhiva revistei  ”Bucovina literară”)