luni, 16 aprilie 2012


5 fotografii istorice din Cernăuți în arhiva revistei LIFE
Încă din anul 2008 arhiva celebrei reviste ilustrate americane LIFE este  accesibilă pe Google .  De atunci și până astăzi specialiștii în domeniu, precum și blogherii au descoperit zeci de imagini, care constituie adevărate documente istorice despre România. Din pornire, s-a scris foarte mult despre fotoreporterul revistei, care i-a croit fasonul imaginii și care a fost celebra Margaret Bourke-White, ”o vampă voluntară şi cu autoritate asupra bărbaţilor, ceea ce însemna ceva într-o vreme când emanciparea femeilor abia devenea un subiect la modă în SUA”. 
Am revenit la acest subiect pentru a îndrepta o greșeală, ce se repetă de câțiva ani la rând în toate reluările ce se fac din arhiva revistei, în deosebi de către blogherii români. La toate imaginile efectuate de Margaret Bourke-White în România este indicată luna februarie 1940, deși ea s-a aflat în România de la 13 decembrie 1939 și până la 18 ianuarie 1940, zi în care, se pare, în drum spre Stanbul, a dovedit să fotografieze și portul Constanța.
Se presupune că Margaret Bourke-White a lucrat pentru serviciile speciale americane, fiind în timpul celui de al doilea război mondial  acreditată pe lângă US Army Air Force. După felul în care a fost primită la Moscova, unde la întâlnirea cu Stalin s-a prezentat cu o fundă roşie în păr şi cu pantofi ecarlaţi, de curvă, ca să-i facă plăcere temutului dictator, nu ar fi fost exclus să fi colaborat şi cu alte servicii secrete decât cele din propria sa ţară, evocate aluziv în dosarul ei de la FBI.
Pe temeiul unor documente pe care le-a consultat scriitorul și istoricul Mihai Pelin (născut la 25 august 1940 în Cernăuții ocupați numaice de sovietici), se poate stabili că și serviciile secrete române au urmărit fiecare pas al cuplului american (Margaret Bourke-White era însoţită de Walter Graebner, reporter al revistei americane ”Time”) pe teritoriul României. Între 22 şi 29 decembrie 1939, Margaret Bourke-White şi Walter Graebner, împreună cu ziaristul japonez Kusuyana Yoshitaro, au călătorit în interes profesional prin Bucovina de Nord, prin Basarabia şi Cadrilater.
La Cernăuţi nu au poposit decât o singură zi, pe 23 decembrie 1939. Aici ea face 2 fotografii la bazarul improvizat pe sănii de lemn în piața Grigore Ghica Vodă. Imaginile reprezintă două grupuri de țărani din împrejurimile Cernăuțiului (Mahala -?, Ceahor -?), veniți să vândă la târg din agoniseala gospodăriei ca să-și cumpere cele necesare pentru Crăciunul ce bătea la ușă. Că gerul era mare de crăpau lemnele se deduce din îmbrăcămintea pe care o poartă țăranii: cojoace lungi, sumane, cușme țurcănești cu glugi pe deasupra. În spatele lor se văd și militari, care erau puși probabil să aibă grijă de corespondenții de peste ocean.





La Chişinău, au fost luaţi în primire de căpitanul Grigore Bobocea, delegat al Diviziei 15 infanterie, care i-a plimbat prin zonele nevralgice de pe Nistru, mai ales pe la podul dintre Tighina şi Tiraspol. Pentru a-i face plăcere căpitanului român, fotoreportera a luat în obiectiv şi un monument de la Varniţa, unde fusese rănit regele suedez Carol al XII-lea, în urmă cu peste două sute de ani. Era limpede, totuşi, că altceva o interesa.
          Celelalte trei fotografii au fost făcute undeva pe un drum de la marginea Cernăuțiului, toate de pe acelaș loc: prima cu patru țărani ce se întorc de la târg,  pozând pe un fundal de case, înșirate pe o costișă pitorească de deal; pe a doua apare aceeași costișă de deal, dar fără țăranii din față; și a treia reprezintă un drum de la marginea unui sat cu oameni ce se întorc de la oraș, probabil chiar aceeaș, care au pozat ceva mai de vreme.

            Aceste trei fotografii alcătuiesc un triptih fotografic: fiecare fotografie aparte conține părți din următoarea fotografie: la prima, în spatele țăranilor se văd aceleași case din a doua fotografie, care la rândul ei cuprinde o casă cu livadă (în dreapta) ce apare și în cea de atreia fotografie (în stânga).
           În drumul său spre meleagurile basarabene Margaret Bourke-White mai face câteva fotografii pe malul Prutului dar care țin mai mult de partea basarabeană a actualei regiuni Cernăuți. Iată care sunt ele și care au fost făcute se pare undeva prin apropierea satului Mamaliga:


Pentru a înțelege mai bine care a fost scopul acestei misiuni în România a corespondentei americane reluăm în încheiere un fragment din lucrarea lui Mihai Papuc „Misiunea Margaretei Bourke-White”:
”Întreaga afacere i-a pus pe gânduri pe ofiţerii români implicaţi în însoţirea şi facilitarea misiunii din România a cuplului american. La 17 ianuarie 1940, unul dintre ei raporta: “Impresia produsă în tot timpul acestui reportaj este că sunt interesaţi numai de actualitatea militară a anumitor puncte din ţară, asupra cărora au informaţii precise.” Şi, pentru că România traversa atunci o perioadă în care armata ei nu-şi îngăduia să glumească în relaţiile cu intruşii străini, la plecarea din ţară, Margaretei Bourke-White i-au fost reţinute toate clişeele realizate, spre a fi verificate de specialiştii din Marele Stat Major. Sau aproape toate, deoarece, la data aceea, ofiţerii români încă nu-şi permiteau să percheziţioneze o doamnă, până la os. Ca să nu mai vorbim şi de faptul că multe clişee puteau să fi fost scoase din ţară prin valizele diplomatice ale Legaţiei americane din Bucureşti.
 Suspiciunile se confirmă. Cert este că, la 26 ianuarie 1940, Margaret Bourke-White şi Walter Graebner încă mai erau instalaţi la Park Oteli din Istanbul, aşteptând să le parvină prin poştă clişeele despre care militarii români nu considerau că ar fi afectat siguranţa statului. În aceeaşi zi, un referat al Secţiei a II-a informaţii din Marele Stat Major preciza: “Sunt necesare măsuri generale ca asemenea vizite să nu mai fie admise.” Alt document, din 9 februarie 1940, referindu-se la Margaret Bourke-White, remarca: “Pe măsură ce stătea în ţară, dorea să-şi extindă sfera de cercetări şi documentare.” În aceeaşi zi, totuşi, i-au fost trimise la Consulatul american de la Istanbul numai 30 de clişee dintre cele pe care le realizase în România. Restul, i s-a comunicat, au fost distruse prin ardere la Marele Stat Major. În realitate, au fost păstrate în arhivele militare. La 14 februarie 1940, Frederick P. Latimer Jr., consulul garant al SUA de la Istanbul, a trimis clişeele respective la Ankara, unde Margaret Bourke-White şi Walter Graebner migraseră între timp. Şi unde foiau agenţi din toate serviciile importante de spionaj din Europa şi nu numai din Europa. Şi unde toţi ieşeau pe tarabe cu ce aveau mai interesant, trocul de informaţii fiind la ordinea zilei. În ciuda cenzurii operate de militarii români, răul fusese făcut. Există probe indubitabile că fotografiile în discuţie au ajuns unde se preconiza să ajungă.
 În vara lui 1940, după invazia sovietică din Basarabia şi Bucovina de Nord, câteva dintre fotografiile fortificaţiilor de pe Nistru, fără a se indica autorul, au apărut în ziarele de la Moscova. Ca să vadă cetăţeanul sovietic cu ce zid de oţel şi beton se confruntase viteaza Armată Roşie. Fortificaţiile erau fotografiate dinspre teritoriul român, în timpul edificării lor, şi soldaţii români angajaţi în lucrările de construcţie zâmbeau spre obiectiv. Pe parcursul bombardamentului american de la 1 august 1943, efectuat asupra Câmpinei şi Ploieştilor, avioanele decolate de la Benghazi au ţintit cu precădere rafinăria Creditului Minier de la Brazi, fotografiată din toate unghiurile de Margaret Bourke-White. Americanii nu au reuşit s-o distrugă atunci, dar o vor spulbera în campania de bombardamente declanşată la 4 aprilie 1944. Tot în această campanie au fost lovite precis şi alte obiective fotografiate de Margaret Bourke-White, pasămite, pentru revista Life: uzinele IAR din Braşov, unde se va fabrica o versiune de ultimă oră a redutabilului avion de vânătoare Messerschmitt 109, secţiile militarizate ale Malaxei, specializate în blindate şi tunuri anticar grele, precum şi terminalele petrolifere de la Constanţa.”


/>